| Volumul „Purgatoriu” de Ștefănel Bulea funcționează ca o scriere în contraste puternice — între umbră și lumină, moarte și înviere. Cartea se prezintă asemenea unui jurnal straniu, confesiv și interiorizat. Aceasta adună frânturi de traume, tăceri și șoapte dintr-un trecut incert. Totodată, scriitura explorează granița fragilă dintre două lumi și stările liminale ale conștiinței umane. |