Vitejii Măriei Sale

În special despre o figură marcantă precum Ștefan cel Mare, este o provocare considerabilă, având în vedere operele remarcabile ale lui Sadoveanu și Iorga. Autorul volumului șapte al seriei "Cavalerii Crucii" merită apreciat pentru că a găsit o cale inteligentă de a se distanța de aceste modele consacrate. El explorează cu succes zone mai puțin cunoscute ale istoriei, dând frâu liber imaginației într-un mod captivant.

Un aspect remarcabil este absența digresiunilor inutile, semn că Andrei Breaban a îmbinat armonios lecțiile istoriei cu cele ale ficțiunii literare. Rezultatul este o narațiune originală, care amintește de primele romane cavalerești și de modul în care autori precum Walter Scott, Sienkiewicz și chiar Sadoveanu au reinterpretat povești fascinante în contexte artistice unice. Tocmai de aceea, salutăm cu entuziasm apariția acestui volum și îi dorim succesul pe care îl merită.

Titlul, Vitejii Măriei Sale, apare cu frecvență de laitmotiv, având rolul de a coagula nu numai acțiunea, dar și personajele, care, susținându-l pe Ștefan, susținând, implicit, adevărul țâși dreptatea, își manifestă dragostea de țară, fiind, astfel demni de nobleațea pe care o incumbă cuvântul viteji. Vitejii Măriei Sale sunt Oamenii Măriei Sale (titlul celui de-al treilea volum al trilogiei sadoveniene, Frații Jderi), adevărați eroi, prin calități eroice - curaj, spirit temerar, dar și prin situare în ierarhia socială, ca adevărați boieri. Se sugerează prin acest semantism, ideea meritocrației, cultivată de Ștefan cel Mare, care s-a bazat nu doar pe cei cu ranguri boierești, dar și pe cei cu rang moral - adevărații viteji, înnobilați prin chiar această calitate a devotamentului și loialității față de țară.

Vitejii Măriei Sale, romanul cu polemică inclusă, ca aură însoțitoare, în relatarea istorică, se înscrie în același program de autor - acela de a redescoperi, povestind-o, istoria neamului românesc.

Ana DOBRE