În volumul al cincilea al seriei sale despre Ștefan cel Mare, intitulat "Poarta Războiului Sfânt", Andrei Breaban schimbă puțin perspectiva. Deși Ștefan rămâne un personaj important, cartea se concentrează mai mult pe Iancu de Hunedoara, pe care autorul îl consideră un erou esențial al acelei perioade, dar adesea trecut cu vederea în istorie. Romanul prezintă o structură narativă interesantă, alternând scene de la o nuntă din Oaș cu evenimentele din tabăra lui Mahomed, care plănuiește să cucerească Ungaria și Austria cu o armată impresionantă. Punctul culminant al cărții este confruntarea dintre Mahomed și Iancu de Hunedoara în timpul asediului Belgradului. Ioan Holban remarcă talentul lui Andrei Breaban în descrierea scenelor de luptă, făcându-le să pară dinamice și vizuale, dar și în crearea unor portrete convingătoare ale personajelor.