Urmașii lui Huniade

În continuarea epopeii sale dedicate lui Ștefan cel Mare și altor figuri marcante ale Evului Mediu românesc, Andrei Breaban ne oferă, prin volumul al optulea, "Urmașii lui Huniade", o incursiune detaliată în perioada imediat următoare dispariției lui Iancu de Hunedoara. Această carte completează imaginea Cavalerilor Crucii, plasând istoria românească într-un context european mai larg.

Breaban explorează cu rigurozitate evenimentele istorice ale acelei epoci, oferind o perspectivă atent documentată și fidelă adevărului. "Urmașii lui Huniade" aduce în prim-plan aspecte semnificative ale trecutului, invitând cititorul la reflecție asupra moștenirii istorice. Autorul reușește să evite un patriotism exagerat, păstrând o abordare obiectivă și prezentând faptele așa cum s-au petrecut. Prin această luciditate, el scoate în evidență lecțiile valoroase ale istoriei, care ne inspiră sentimente de demnitate și mândrie națională.

Urmașii lui Huniade este ”cartea a 8-a” din ciclul epic intitulat Cavalerii Crucii, pe care Andrei Breabăn îl consacră celor trei ”cavaleri ai Crucii” din evul nostru medieval, Iancu de Hunedoara, Vlad Drago (Dracule, Țepeș) și Ștefan cel Mare, unind într-o inspirată simbolistică provinciile românești cu secole înainte da Alba Iulia, 1918, proiectând însă evenimentul din secolul al XX-lea într-unul petrecut în același loc, în anul 1458: ”Înmormântarea are loc după ce au ajuns la Alba Iulia regele Matia, dregătorii din Consiliul Regal, precum și mulți baroni ai Regatului”.

Ioan HOLBAN