Răzbunarea lui Huniade

În volumul al șaselea al seriei "Cavalerii Crucii", Andrei Breaban construiește o atmosferă medievală autentică, bazându-se pe o documentare amănunțită, care transpare mai ales prin dialogurile dintre personaje, completate de scurte descrieri ale vestimentației și portretelor, cum ar fi cele ale lui Petru Aron, tinerilor Ștefan și Vlad Țepeș, Mahomed Cuceritorul și Ia ncu de Hunedoara. Naratiunea avansează în principal prin intermediul conversațiilor. Evenimentele istorice, susținute de o bibliografie impresionantă, sunt prezentate prin prisma modului în care personajele contemporane le percep și le trăiesc. Breaban îmbină astfel aventura specifică romanelor de capă și spadă cu elemente istorice și mitice, documente și poveste. Scopul principal al scriitorului pare să fie acela de a relata evenimentele într-un mod credibil, acordând prioritate acurateței istorice. Ficțiunea intervine doar pentru a completa golurile narative, fără a altera imaginea de ansamblu din punct de vedere al adevărului istoric. Andrei Breaban acționează ca un arheolog, reconstituind trecutul din fragmente, folosindu-și imaginația pentru a crea o imagine plauzibilă care să reflecte atât adevărul istoric, cât și verosimilul vieții din acea perioadă. Ana Dobre subliniază capacitatea remarcabilă a lui Breaban de a stăpâni documentele istorice și de a le integra în ficțiune, menținând un echilibru delicat între poveste și istorie, unde veridicitatea faptelor istorice susține verosimilitatea narațiunii literare.

În Răzbunarea lui Huniade, ne aflăm în primul an de la asasinatul lui Iancu de Hunedoara; acesta moare la Belgrad, după victoria asupra turcilor lui Mahomed al II-lea, ucis de un "nemeș", tocmit de contele Ulrich de Cilli și de comlicii săi din Dieta de la Buda, chiar în seara victoriei împotriva turcilor, care va fi tras cu o săgeată al cărei vârf fusese înmuiat în rana unui ciumat din marea armată musulmană: e un scenariu pe care Andrei Breabăn îl urmărea în romanul precedent și îl finalizează în Răzbunarea lui Huniade. Scenariul narativ e, mă grăbesc să spun, verosimil și se înscrie în logica romanelor ”de acțiune”, deși autorul nu încetează să ne indice o impresionantă bibliografie (însumate, trimiterile bibliografice, în cele șase volume de până acum, înscriu circa cinci sute de titluri și izvoare).

Andrei Breabăn își urmărește protagoniștii din romanul precedent, într-o strînsă logică narativă, folosind mereu izvoare istorice, referiri, cum le spune. ”Unul ca Iancu se naște la o mie de ani”, spune boierul Mihu, un raisonneaur al romanului lui Andrei Breabăn, autorul celei mai importante fresce din literatura noastră de azi.

Ioan HOLBAN